Mie îmi place să fac două mari campanii de curățenie pe an: una primăvara și una toamna. Și, ca orice ritual de reîmprospătare, încep cu dulapul. De obicei primăvara, după ce închei sezonul de schi și mă pregătesc de rochițe, scot din dulap tot ce n-am mai purtat de asta-toamnă și tot ce, deși mi-a fost drag cândva, nu mă mai bucură. Chiar dacă, la un moment dat, aș fi jurat că nu mă voi despărți niciodată de acele piese vestimentare. În plus, încerc să respect regula de aur: ca să intre ceva nou, trebuie să iasă ceva vechi. Partea simpatică? Funcționează perfect legea vidului. În clipa în care fac loc în dulap, universul complotează să mi-l umple la loc. Adică nu dau fuga la shopping, pur și simplu încep să primesc. Și da, mulțumesc și primesc cu recunoștință toate darurile!
Urmează un detox digital: curăț agenda telefonului și conturile de social media. Șterg din listă oamenii despre care nu-mi amintesc cine sunt sau cum am ajuns să fim „prieteni”. Eliberez telefonul de numere care nu-mi spun nimic și ies din grupurile a căror misiune s-a încheiat. Șterg e-mailuri și poze inutile. Recunosc, aici mă plictisesc repede. Chiar prea repede. Îmi propun să reiau procesul „mai târziu”, dar „mai târziu” se transformă, de obicei, în „poate la toamnă”.
Pentru curățenia interioară, încep cu postul Paștelui. Adică elimin alimentele de origine animală timp de 40 de zile și mă bucur de un detox puternic. Undeva la jumătatea perioadei, mai apelez la un buton de resetare: dieta macrobiotică, nr. 7 a lui George Ohsawa. Pe scurt: 10 zile de grâu, hrișcă, mei, orez, sare și apă. Da, fără cafea! Sună drastic? Poate. Dar efectele sunt spectaculoase, pentru că e mai mult decât o simplă dietă – este o curățare profundă a organismului și un exercițiu de autocontrol. Beneficiile sunt multiple: reglează metabolismul, detoxifică organismul, îmbunătățește digestia, redă energia și claritatea mentală, echilibrează emoțiile, te învață disciplina și relația conștientă cu mâncarea. Fiecare experiență a fost diferită, în funcție de intenția pe care mi-am setat-o înainte să încep, de perioada prin care treceam și de cât timp mi-am oferit să mă odihnesc și să mă observ. Și de fiecare dată a meritat.
Anul acesta am testat un truc nou: scriu scrisori pe care nu le voi trimite niciodată. Am pus pe hârtie tot ce nu am reușit să spun prin viu grai unor oameni, apoi… le-am dat foc. (Vorbesc despre scrisori, lor le-am dat foc! ). Am simțit un sentiment de eliberare mai puternic decât m-am așteptat. Voi mai face!
Dacă până acum am vorbit doar despre ce elimin, hai să-ți spun și ce încep să colecționez: am decis ca, în fiecare lună, să creez un album foto cu momente importante, realizări și lecții. La sfârșitul fiecărui trimestru, fac un mini-bilanț, iar în decembrie, marele bilanț al anului. Wish me luck!
Aștept să-mi dai un sfat care să mă inspire!